Cei mai bogați americani trăiesc ca cei mai săraci europeni? Ce arată un studiu despre avere și supraviețuire

Un studiu publicat în New England Journal of Medicine arată că, după 50 de ani, averea este asociată cu un risc mai mic de deces. Diferența majoră apare însă când Statele Unite sunt comparate cu Europa: în America, distanța dintre bogați și săraci se vede mai dur în supraviețuire.

Cei mai bogați americani par să aibă o supraviețuire apropiată de cea a celor mai săraci adulți din nordul și vestul Europei. Concluzia studiului nu este despre lux, ci despre sănătate publică: felul în care un sistem social poate proteja sau poate lăsa oamenii expuși, chiar și atunci când au resurse.

Studiul a analizat datele a 73.838 de adulți cu vârste între 50 și 85 de ani din Statele Unite și 16 țări europene, urmăriți între 2010 și 2022. Participanții au fost incluși în două mari studii longitudinale: Health and Retirement Study, în SUA, și Survey of Health, Ageing and Retirement in Europe, în Europa.

Cercetătorii au împărțit participanții în patru grupe de avere, de la cei mai săraci 25% până la cei mai bogați 25%, raportat la grupa de vârstă și țara fiecărui participant. Această precizare contează: nu au comparat aceeași sumă de bani în toate țările, ci poziția fiecărei persoane în distribuția averii din propria societate.

Cu cât ai mai multe resurse, cu atât riscul de deces scade

În perioada de urmărire, care a avut o mediană de aproximativ 10 ani, 13.802 participanți au murit, adică 18,7% din total.

Rezultatul general confirmă o relație deja intuitivă, dar rareori confortabilă: averea este asociată cu supraviețuirea. Comparativ cu persoanele din cel mai sărac sfert al populației analizate, cei aflați în al doilea sfert au avut un risc de deces cu aproximativ 20% mai mic. Pentru al treilea sfert, riscul a fost cu aproximativ 32% mai mic. Pentru cei mai bogați 25%, riscul a fost cu aproximativ 40% mai mic.

Altfel spus, averea nu apare în studiu ca un detaliu biografic. Apare ca un marker al șanselor de a trăi.

Ea înseamnă acces mai ușor la îngrijire, locuire mai sigură, hrană mai bună, timp, educație, rețele sociale, capacitatea de a evita anumite riscuri și de a absorbi mai bine șocurile. În viața reală, sănătatea nu începe la ușa cabinetului medical, ci în farfurie, în salarii, în economiile disponibile, în posibilitatea de a lua o pauză înainte ca organismul să cedeze.

America, locul unde diferența dintre bogați și săraci devine mai brutală

Partea cea mai puternică a studiului nu este că bogații trăiesc mai mult decât săracii. Aceasta era, în mare, de așteptat.

Diferența de supraviețuire dintre cei mai bogați și cei mai săraci participanți a fost mai mare în Statele Unite decât în Europa. Cu alte cuvinte, în America, poziția economică pare să apese mai greu asupra riscului de deces.

Mai mult, supraviețuirea participanților din cele mai bogate grupe din nordul și vestul Europei, precum și din sudul Europei, a părut mai bună decât supraviețuirea celor mai bogați americani. Iar una dintre comparațiile cele mai dure este aceasta: supraviețuirea celor mai bogați americani a fost asemănătoare cu supraviețuirea celor mai săraci participanți din nordul și vestul Europei.

Această imagine răstoarnă o idee foarte răspândită: că, într-un sistem cu multe inegalități, banii personali pot funcționa ca un scut suficient.

Studiul sugerează că scutul există, dar nu este complet. Un sistem social poate produce riscuri care ajung să atingă toate clasele, nu doar pe cei vulnerabili.

Nu este doar despre spitale

O interpretare simplistă ar fi să reducem totul la sistemul medical.

Accesul la servicii contează enorm. Dar autorii studiului atrag atenția asupra unui tablou mai larg: siguranța socială, politicile publice, educația, locuirea, alimentația, mediul, stresul, fumatul, ruralitatea și mobilitatea socială pot influența supraviețuirea.

Sănătatea nu este produsă doar de medici, spitale și medicamente, ci și de felul în care o societate își distribuie resursele de protecție.

Un adult de 65 de ani nu ajunge în fața riscului de deces doar cu istoricul său medical. Ajunge acolo cu o viață întreagă de expuneri – anii în care a avut sau nu acces la prevenție, nivelul de stres acumulat și posibilitatea de a merge la medic înainte ca boala să devină urgență.

De ce contează comparația cu Europa

Europa nu apare în acest studiu ca un paradis sanitar. Țările europene au propriile probleme: liste de așteptare, inegalități între regiuni, presiune pe personalul medical, sisteme publice subfinanțate în unele zone, diferențe mari între nord, sud și est.

Totuși, comparația sugerează că acolo unde protecțiile sociale și accesul la îngrijire sunt mai larg distribuite, supraviețuirea depinde mai puțin violent de averea personală.

Pentru sănătatea publică, aceasta este o observație importantă. O societate nu reduce mortalitatea doar prin terapii mai performante, ci și prin scăderea numărului de oameni care ajung târziu, epuizați, netratați sau neprotejați în fața bolii.

Ce nu poate spune studiul

Studiul este observațional. Asta înseamnă că poate arăta asocieri, nu poate demonstra direct că averea, prin ea însăși, cauzează reducerea mortalității.

Cercetătorii au ajustat analiza pentru mai mulți factori importanți: vârstă, sex, stare civilă, educație, rezidență rurală sau non-rurală, fumat și prezența unei afecțiuni cronice diagnosticate anterior. Chiar și așa, rămân variabile greu de măsurat complet: calitatea îngrijirii, istoricul ocupațional, diferențele culturale, nivelul de stres, mediul de viață, alimentația sau accesul real la servicii.

Dar tocmai aici studiul devine relevant deschizând o întrebare mare: de ce două persoane aflate sus în distribuția averii din propriile țări pot avea șanse diferite de supraviețuire, în funcție de societatea în care trăiesc?