Peste 1.300 de decese pe lună în Anglia ar putea fi legate de aglomerația din spitale

Pentru unii pacienți, orele petrecute pe un scaun, pe o targă sau într-un spațiu improvizat sunt doar începutul internării. Pentru alții, pot deveni partea invizibilă a unei tragedii.

Peste 1.300 de pacienți pe lună ar putea muri inutil în Anglia din cauza așteptărilor prelungite în departamentele A&E, după cum relatează The Guardian. Cifrele sunt extrase dintr-o analiză a Royal College of Emergency Medicine și arată o creștere de aproape zece ori față de acum un deceniu.

În 2025, peste 300 de decese pe săptămână au fost asociate cu așteptările prea lungi din urgențe. În 2015, cifra era de aproximativ 30 pe săptămână.

Datele descriu o presiune care începe în A&E, dar nu se oprește acolo. Mulți dintre pacienții afectați nu așteptau doar un consult, ci un pat de spital. Erau oameni suficient de bolnavi încât să aibă nevoie de internare, dar blocați într-un sistem în care secțiile nu puteau prelua suficient de repede pacienții din urgență.

Royal College of Emergency Medicine a folosit pentru estimări un studiu publicat în Emergency Medicine Journal, realizat pe peste 5 milioane de pacienți NHS. Acesta arăta că riscul de deces începe să crească după cinci ore petrecute în A&E, iar pentru pacienții care așteaptă între 8 și 12 ore înainte de a primi un pat apare un deces în exces la fiecare 72 de pacienți.

Pe această metodologie, colegiul a estimat 15.860 de decese în exces în 2025 asociate cu așteptările lungi din departamentele de urgență. Cifra este ușor mai mică decât în 2024, când estimarea a fost de 16.644, dar rămâne mult peste nivelul din 2015, când erau estimate 1.657 de decese.

Dr. Ian Higginson, președintele Royal College of Emergency Medicine, a descris situația ca pe un eșec al sistemului față de pacienții pe care ar trebui să îi îngrijească. În relatarea The Guardian, el spune că medicii de urgență ajung să nu își poată face corect meseria pentru că departamentele sunt pline.

Tensiunea majoră nu este doar între pacient și medic, ci între pacient și capacitatea reală a spitalului. Dacă nu există pat disponibil, urgența devine un spațiu de blocaj. Pacientul a fost văzut, uneori evaluat, uneori stabilizat, dar nu poate merge mai departe.

Aici se rupe promisiunea implicită a medicinei de urgență: aceea că, după triaj, sistemul se mișcă suficient de repede cât să nu transforme așteptarea într-un risc suplimentar.

The Guardian notează că reprezentanții asistenților medicali și ai medicinei acute au cerut soluții pe termen lung, nu doar intervenții punctuale. Prof. Nicola Ranger, secretarul general al Royal College of Nursing, a vorbit despre nevoia de investiții în paturi de spital, personal de îngrijire, asistență primară, nursing comunitar și servicii sociale.

Departamentul pentru Sănătate și Asistență Socială din Marea Britanie a transmis că așteptările lungi pentru îngrijiri de urgență sunt inacceptabile și că există investiții de peste 215 milioane de lire sterline în centre noi sau extinse de îngrijire de urgență și tratament în aceeași zi.

Pentru medicii din urgență, însă, întrebarea rămâne alta: cât poate fi redusă presiunea prin crearea de centre noi, dacă problema centrală este managementul fluxului în spital?

Cifrele din Anglia vorbesc despre NHS. Dar orice sistem în care pacienții așteaptă ore întregi pentru un pat ajunge, mai devreme sau mai târziu, în aceeași zonă de risc.